Misionarii din Madagascar

Spread the love

Era cu cativa ani in urma cand am plecat in Romania sa-mi vizitez familia si locurile unde am copilarit. S-a apropiat de mine o femeie in varsta, la care noi copiii ii spuneam Nana Marie a lui Vanu. Si-a pus mana deasupra fruntii si m-a privit tinta, zicand: “Vai Utule, tu esti?” Nu ma vazuse de foarte multi ani. Cineva ii spusese ca abia m-am intors dintr-o calatorie misionara din India. Cu ochi inlacrimati a rostit ceva ce nu pot uita: “Vai Utule, cum umbli prin lume ca prin sat”. Dintr-o data m-am revazut, copilul din ulita satului Zarand, imbracat cu niste haine rupte, la care tineam tare mult ca erau cumparate de bunici. Daca atunci cineva mi-ar fi spus ca vor veni zile cand voi colinda lumea, ducand Vestea buna celor din lumea a treia, as fi ramas fara cuvinte, sau as fi intrebat: “Ce e aceea lumea a treia?”. Doamne, unde sunt batranii nostrii de atunci, care se rugau in ascuns, ca Dumnezeu sa aduca vremuri cand sa putem iesi din Ierusalimul nostru si sa mergem la capatul celalat al lumii, sa spunem oamenilor despre Cristos?

Tineri romani sunt plecati cu Evanghelia in India, China, Filipine, Madagascar, Etiopia, Turcia, Mongolia si multe alte tari. Oare nu sunt toate acestea minuni ale lui Dumnezeu pe care le face prin tanara generatie, din neamul nostru? Marcel si Ioana, cu cei trei copii au lasat totul si au plecat acolo unde Dumnezeu i-a chemat sa slujeasca. Privirile lor, scrisorile lor, ne spun cata implinire au in tot ceea ce fac!! Oare noi am face ceea ce au facut ei? Nu. De o mie de ori nu, pentru ca pe noi Dumnezeu ne-a chemat sa facem altceva. O vorba din batrani spune: “Proptelele tin gardul!”

Ne-am gandit vreodata ca in slujirea lor, ca misionari, au nevoie de cineva care sa-i suporte in rugaciune sau financiar? Ne-am intrebat vreodata daca nu cumva Dumnezeu ne vrea sa fim astfel de propte? Ne-am gandit vreodata daca suntem gata sa mergem sa-i vizitam, cum a facut Iosif din Vechiul Testament? Sa mergem sa vedem daca nu le e foame si sa le ducem merinde? Sa vedem daca nu cumva sunt bolnavi, daca nu cumva li s-a facut dor de casa? (de parinti de frati de biserica?). Atat ei, cat si cei care sunt intr-un anume fel alaturi de ei, trec prin tot felul de incercari, uneori asa de grele ca aproape sa ii culce la pamant! Suntem noi oare acele propte, care tin gardul? Daca peste noi s-a pogorat acelas Duh Sfant ca si peste ei, atunci ne vom uni cu ei si prin orice vom trece nu ne vom lasa batuti. Biruinta este intodeauna a celor ce pleaca la razboi in Numele lui Dumnezeu. Cristos are nevoie si de noi, ca si de ei.

Dragul meu, ingenunchiaza si asculta daca nu cumva Dumnezeu te cheama sa faci ceva mai mult pentru largirea Imparatiei Lui!

Mai jos, va punem la dispozitie mesajul familiei Saitis, care cu siguranta va va aduce satisfactie sa fiti alaturi de ei in rugaciune si de ce nu, si ajutandu-i financiar. Ma rog ca Dumnezeu sa va sensibilizeze inimile si sa fiti alaturi de ei.

Nu veti ramane nerasplatiti niciodata!

Cu mult respect, pentru voi dragi cititori si pentru aceasta familie Saitis.

Rev. Ilie U. Tomuta

Scrisoare de informare – Madagascar

Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, asa va trimit si Eu pe voi!

Misterioasele Căi ale lui Dumnezeu

Dragi prieteni – frați și surori,

Va salutam cu drag de pe taramurile estice ale Africii, dintr-un loc extrem de generos in ploi si furtuni tropicale, in care avem ocazia sa traim in aceste vremuri –Marea Insula Madagascar. Malgasii se lauda ca inainte de despartirea Pamantului in continente, aici, in nordul Madagascarului ar fi fost Gradina Edenului. Am fost surprins sa aud aceasta teorie si am studiat pe internet sa vad daca exista macar vreo ipoteza cu privire la acest lucru. Surprinzator, dar exista cercetari si presupuneri inca din secolul XIX care atesta acest fapt, desi nu este demonstrat decat partial. Daca este sau nu, nu stim, dar putem trai chiar si cu acest mister, fara sa ne stanjeneasca de loc in lucrarea pe care o facem in Imparatia lui Dumnezeu si in a le sluji malgasilor intre care am fost pusi. In plus, partea in care locuim noi in Madagascar nu seamana nici pe departe cu ceea ce noi gandim a fi Edenul dindescrierile biblice.

Cercetatorii antropologi spun ca Madagascarul facea candva parte din continentul numit si Lumeria, despartit apoi ca parti atasate de estul Africii si India si in parte scufundat sub Oceanul Indian.

aa8ef71e-16cd-4439-ade0-fa900c86edc9

Incercand rabdarea agricultorului care asteapta venirea toamnei

Suntem recunoscatori Domnului pentru harul pe care ni-l da sa slujim in Madagascar, intre acesti oameni pe care i-am pus la inima, poporul malgas. Suntem multumitori pentru binecuvantarile pe care le vedem la fiecare pas, pentru derularea diferitelor lucrari in care am facut o buna investitie spirituala, pentru viziunea pe termen lung care se contureaza incet in ceea ce priveste lucrarea romaneasca.

2a7463ee-7c3a-4a69-95c4-579dc7dcb927

Incepem sa vedem diferite rezultate, dar parca inca lucrurile se misca asa de incet in inimile multora. Suntem asemenea agricultorului care, trebuie dupa ce a inceput sa isi are ogorul si sa il semene, trebuie sa astepte trecerea timpului pana la recolta, iar acest timp trebuie caracterizat, cum spunea apostolul Iacov, de rabdare – ,,asteapta roada scumpa a pamantului, si o asteapta cu rabdare, pana primeste ploaie timpurie si tarziuˮ – Iacov 5 :7.

Felul ascuns in care face Dumnezeu lucrurile fara ca noi sa le stim

Povestind cu pastorul Manitra, un bun prieten si colaborator aici, despre felul ascuns in care Dumnezeu isi face lucrarea in vietile oamenilor, mi-a istorisit o intamplare incurajatoare. Un pastor a fost trezit intr-o noapte de Duhul lui Dumnezeu, care i-a spus : ,,Du-te la locasul de adunare si predica.ˮ Dupa ce s-a asigurat ca Dumnezeu ii vorbeste clar si nu este o nazarire sau un vis, el si-a trezit sotia si i-a spus: ,,Ma duc la biserica sa predic.ˮ Ea s-a suparat pe el si i-a spus: ,,Culca-te, dragul meu, nu vezi ca este noapte si este ora 2 ? Cine crezi ca vine la ora asta la biserica? Pe deasupra, este periculos sa umbli pe drumuri la ora asta. Treci la somn.ˮ Dar el, incredintat ca Dumnezeu l-a trimis, s-a dus la biserica, a deschis usile ce erau incuiate cu lacatul si apoi a aprins luminile. S-a dus la amvon, a cantat o cantare si apoi a inceput sa predice. Dupa ce a predicat despre salvarea in jertfa Domnului Isus Hristos, a primit liniste in inima si a plecat acasa. Dupa aproape 20 de ani de la acest eveniment, la o conferinta pastorala, un pastor a venit la el si i-a spus: ,,Pastore, as dori sa vorbesc cu dvs despre un eveniment particular din viata dvs. Va amintiti ca acum 20 de ani ati predicat intr-o noapte unei sali goale din biserica dvs ?ˮ.,, Da, imi amintesc foarte bine.ˮ ,,Ei bine, in acea noapte eu eram in biserica si doream sa o jefuiesc. Dar deodata s- a deschis usa, s-a aprins lumina si dvs ati inceput sa cantati si sa predicati Evanghelia. Eu eram ascuns in sala, iar Cuvantul lui Dumnezeu mi-a atins inima la acea predica. De atunci m-am pocait, nu am mai facut ceea ce aveam de gand. Apoi, in timp, am facut si scoala pastorala, iar azi ii slujesc lui Dumnezeu. Toate acestea, datorita Cuvantului auzit in acea noapte la ora 2 si ceva.ˮ

Scoala Teologica prin Extensie – un inceput timid, dar nu intimidant

Anul trecut, impreuna cu pastorul Manitra si inca 3 pastori: Minosoa, Emilson si Fidele am pornit la drum, deschizand usile Scolii Teologice
prin Extensie pentru 10 persoane. Timp de 5 luni,cu norma intreaga, de la ora 8 la 16, acesti studenti au absolvit 12 cursuri, invatand mai multe despre Cuvantul lui Dumnezeu si din Cuvantul Sfant. O parte dintre acesti studenti s-au implicat in platarea de alte biserici, iar doi dintre ei s-au dus la Antananarivo, pentru a continua Seminarul de Teologie din anul al doilea direct, pentru a se pregati sa devina pastori. La inceputul acestui an am fost foarte entuziasti de promisiunea altor 14 persoane de a se inscrie la noi la Scoala Teologica prin Extensie.

463a3205-2f49-4223-8115-8230cefa1dea 42bf6300-adec-48d5-a35a-61aa397b5ca0

Totusi, pana la urma din tot acest entuziasm am ramas doar cu 5 studenti inscrisi. Desi inima celorlalti a fost mare pentru lucrare, nevoia de a ingriji de familiile lor, teama de a-si pierde locul de munca, nevoia ,,orezuluiˮ zilnic pentru familie a fost mai mare decat pasul prin credinta de a se aventura in aceasta lucrare de echipare. Probabil ca va trebui sa gasim pentru viitor o alta varianta de lucru, nu una intensiva, ci una care sa corespunda timpului lor liber. Totusi, nu dispretuim acest inceput, ci suntem incantati si multumitori ca acesti 5 oameni si-au pus timp la dispozitia lui Dumnezeu si sunt dispusi sa plateasca pretul catorva luni de pregatire pentru a putea sluji mai bine oamenilor fara Dumnezeu si Bisericilor locale.

f7b7e704-82b3-4b42-a23a-2a1d9eef7ead

Oameni si copii bolvani – nevoia de ajutor medical

Sezonul ploios produce cele mai multe boli. Umezeala continua, caldura zilei, frigul noptii, tantarii, aduc cu ele in special malaria pe zonele de tarm, iar spre zonele de munte aduc gripele. In fiecare zi vin la noi parinti bolnavi cu copiii bolnavi. In general sunt vecinii nostri, cam douazeci de familii care ne cauta constant impreuna cu copiii lor. Ei stiu bine ca Ioana nu este medic, dar totusi, ii poate ajuta in problemele lor de sanatate. Pentru ca ei nu merg la medic de obicei, Ioana ii ajuta cu medicamente pentru gripe, dureri diferite sau le panseaza ranile si le supravegheaza vindecarea, ceea ce inseamna alte vizite.

e0bc71b0-df1b-41da-8822-40d6f6736a38

Acum 3 saptamani a venit la noi o mamica cu un baietel de 2 ani. Copilul a tras peste el un vas mare cu apa fiarta. Si-a oparit piciorul drept foarte tare. Nu s-au dus la medic din pacate, dar au aplicat medicamentatie traditionala din unsori si uleiuri mai multe zile. Cred ca avea arsuri de gradul I, spre gradul II. Cand a venit la noi, era destul de infectat la picior. Ioana l-a tratat cu solutii speciale pentru arsuri si medicamente pentru infectii, dar apoi i-a cerut mamei sa il duca la medic. Acum copilul este mai bine, o parte din carnea si pielea de pe picior este bine vindecata, iar pentru partea de jos a
piciorului inca are nevoie de tratament. Va chemam sa va rugati si pentru aceasta lucrare, care, chiar daca este mica, ia timp, e benefica si ii binecuvanteaza pe cei care beneficiaza de ea. De asemenea, va rugam sa va rugati pentru medicii care ne dau sfaturi, ne trimit medicamente constant, ca sa ajunga ei insisi in aceasta zona.

2114c2bf-f976-42ba-ac2f-db345eb5adcc

Vizitati de o parte dintre copiii de la Orfelinatul Speranta – planurile lor

Prin dvs suntem ,,parintii adoptiviˮ a 24 de copii de la Orfelinatul Speranta din Antananarivo. Am inceput parteneriatul cu Orfelinatul pentru sustinerea mancarii acestor copii, un parteneriat pentru un an. Dar anul a trecut, iar noi am mers mai departe prin credinta. Surprinzator este ca, Dumnezeu, Tatal orfanului, a suplinit in fiecare luna aceasta nevoie prin diferite surse. Dumnezeu isi tine Promisiunea de a se ocupa de acesti copii, iar noi suntem onorati sa continuam lucrarea aceasta frumoasa.

bca67e2b-aa8a-43ad-9235-796624c3f992 af355177-7124-494d-8f7b-2fda250489f5

De curand, o parte dintre copii ne-au vizitat la Antsirabe. Doua zile, cat am stat cu ei, au zburat foarte repede. Un astfel de prilej a fost extraordinar sa ii cunoastem mai de aproape, sa le ascultam povestile si sa le auzim visele. Intr-una dintre zile am iesit intr-o mica excursie la vreo 20 km de oras, la un lac vulcanic, unic in aceasta parte de lume. Sus pe munte, a explodat bateria de la masina, deoarece a fost suprasolicitata de drumurile rele si abrupte. A trebuit sa impingem masina, am prins o ploaie torentiala foarte puternica, dar am ajuns pana la urma in oras. Aceste lucruri ne-au apropiat. Am slujit impreuna intr-o biserica cu unii dintre copii, am mancat impreuna de cateva ori la noi acasa. Ni s-au alipit mai tare de inima dupa aceasta intalnire. Patru dintre ei vor parasi in curand orfelinatul. Isi vor cauta directia in viata. Trei dintre fete si doi dintre baieti se pregatesc pentru bacalaureat. Daca fetele isi vor lua bacalaureatul se vor indrepta spre scoala de asistente medicale. Unul dintre baieti ar dori sa se faca contabil. Va chemam sa va rugati pentru ei, pentru visele lor, pentru viata ce ii astepta dincolo de portile Orfelinatului. Dar nu sunt singuri ! Cel care S-a ingrijit atata timp de ei, va fi in continuare Tatal lor, Dumnezeul lor si Binecuvantarea vietilor lor. Doar sa ramana incredintati in El, asa cum au fost invatati pana acum. Nu stim ce ii asteapta in viitor, dar Dumnezeu este deja acolo.

Semanand IMPREUNA Semintei Vietii cu speranta unor ROADE VESNICE

Aceasta este doar o particica din viata noastra de aici din Madagascar. Suntem asemenea Semanatorului care a iesit sa semene si a aruncat samanta. Ea s-a imprastiat in mai multe tipuri de pamant. Unele boabe au fost mancate de pasari, altele au produs radacini, dar au fost inabusite de presiunea persecutiilor familiale sau sociale, iar altele au fost sufocate de provocarile vietii si de grijuri. Dar totusi, au fost boabe care au adus rod, iar rodul a fost pe masura: unul treizeci, altul saizeci, iar altul o suta de boabe pe spic (presupunand ca era grau). – Marcu 4.

Si noi am semanat aici in multe parti Evanghelia si prin multe metode: proclamare pe strada a Cuvantului, proclamare in Biserici, de la om la om, incurajari, consiliere, ajutor social, proiecte de educatie, proces de maturizare in Scoala Teologica si altele. Nu ne dam seama care este rezultatul, pentru ca are multiple raspunsuri lucrarea, dar credem ca Dumnezeu va rasplati responsabilitatea, credinciosia si sacrificiul pe care l-am facut pentru semanarea Cuvantului Vietii, pentru ca nu este doar sacrificiul nostru ca familie, ci este sacrificiul nostru ,,al tuturoraˮ – ca Biserica Evanghelica Romaneasca care si-a investit inima, banii, rugaciunile si alte resurse pentru mantuirea multora din acest popor drag noua si dvs deopotriva.

De aceea cuvantul de temelie a fiecarei scrisori pe care v-o trimitem este Recunostinta, Adorare si Multumire lui Dumnezeu – Tatal, Fiul si Duhul Sfant, care conduce toata lucrarea, o vegheaza si o sfinteste in vederea Roadelor, dar si de recunostinta si multumire catre dvs, Biserica de acasa, care osteniti alaturi de noi prin ,,fireˮ invizibile, dar totusi reale, care va truditi aici cu drag si cu asteptare, si a caror rasplata ne rugam sa fie imbelsugata din partea Marelui Secerator.

d3873017-378b-4e29-9397-22c6ce557475

Va iubim si va pretuim,
Familia Saitis Marcel si Ioana, cu copiii Alessia, Ruth si Filip.

Top