“Dintre toate medicamentele ce le poti avea in casa, cel mai bun leac este… o sotie buna.”
Conceptul despre implicarea femeii in lucrarea lui Dumnezeu a starnit intodeauna discutii contradictorii, discutii care uneori s-au sfarsit cu dureri de cap si de inima pentru liderii bisericilor. Este un subiect care macina mintea multor membrii ai bisericilor nemature din punct de vedere spiritual. In timp ce unele biserici se obosesc sa aduca dovezi impotriva femeilor de a fi implicate in lucrarea lui Dumnezeu, altele biserici trimit femei pe campul de misiune.
In luna Mai 2015, am avut harul sa petrec timp de doua saptamani in Madagascar, unde familia Şaitis Marcel si Ioana slujesc ca misionari. O casa nu doar cu cei trei copii ai lor, ci cu multi altii adunati de pe drumurile prafuite ale Madagascarului. Copii bolnavi, copii dezbracati, copii orfani pe care Sora Ioana ii spala, ii hraneste, si ii imbraca cu atata dragoste.
In vizita misionara facuta, fiecare zi a fost pregatita pentru a fi cat mai eficienti in lucrarea ce trebuia sa o ducem la indeplinire. In timp ce impreuna cu fratele Marcel am vizitat biserici, familii in nevoi, copii orfani, leprozerie si oamenii din cateva jungle, sora Ioana avea programul ei cu cei trei copii si program de profesoara pentru parte din copii ramasi orfani, copii saraci si cei ai strazii.
Da! o femeie cu o chemare speciala din partea lui Dumnezeu de a sluji alaturi de sotul ei in una din cele mai sarace tari ale lumii. Devotamentul ei pentru Isus si copii oropsiti ai Madagascarului, imi aduce aminte de o intamplare din viata Mamei Tereza:
Maica Tereza, a fost intrebata de un tanar de ce vorbeste tot timpul despre Isus? Si tanarul i-a spus mai departe ca intentioneaza sa faca acte de caritate, insa fara blazonul lui Isus. Maica Tereza i-a raspuns cam asa:
“Mergi si lucreaza 20 de ani sau o viata printre cei mai saraci dintre cei mai saraci. Apoi vino si spune-mi cum ai reusit. Eu stiu ca am reusit aceasta doar datorita lui ISUS.”
Credinta ei, cunostinta ei despre ISUS i-au asigurat capacitatea de face si de a face nu doar o saptamana sau un rastimp, ci o viata intreaga.
Era o seara parca mai linistita decat altele cand am putut sta cu familia Saitis la o partasie ca de familie. La un moment dat sora Ioana a deschis un dulap mare ce avea doua usi. Ma gandeam ca vrea sa scoata afara ceva haine ale lor sau ale copiilor. In dulap insa nu erau haine de ale copiilor, nici costumele fratelui Marcel, nici rochiile sorei Ioana si nici cutii cu bomboane sau cereale pentru copii. In dulap erau sute de cutii si cutiute care semanau cu cele din farmacie. Binenteles ca am ramas cu ochii pironiti acolo.
Nu am putut sa nu intreb: “Sora Ioana sunt toate aceste cutii cu medicamente?” In loc sa-mi raspunda la intrebare a mai deschis nu stiu cate sertare ce abia se puteau inchide din cauza cutiilor pline cu diferite medicamente. Binenteles ca nu erau pentru familie doar. Erau pentru toti cei ce bateau la usa lor pentru a le intinde o mana de ajutor prin medicamentele ce le aveau la dispozitie.
Pe tema asta am inceput o discutie din care am vrut sa aflu de unde le are? Pe banii cui sunt cumparate si cine le cunoaste atat de bine ca sa le administreze bolnavilor? Parte din ele erau cumparate pe banii lor care ii primesc pentru ei ca si familie. Altele sunt primite de prin diferite tari unde ei au legat prietenii cu cei de acolo.
Din toate discutiile purtate am inteles ce mare nevoie au bisericile de femei care stiu sa slujeasca acolo unde Dumnezeu are nevoie. In fata mea nu era doar o sotie de pastor, nu doar o mama a trei copii, ci o femeie in care Dumnezeu a investit supranaturalul. Pe langa sotie, mama a trei copii ea este cadru medical (asistenta timp de 24 de ore din 24). Doctor de zi si doctor de noapte si binenteles ca si emergentele sunt date tot in grija ei.
Ea tine copii pe brate, le alina plansul durerea, si numai ca le curata ranile, ci le si leaga cu atata gingasie de parca toti ar fi copiii ei. Mi-am dat seama ca poposesc intr-o casa in care copiii strazi gasesc o mama, cei bolnavi cunosc o femeie cu inima mare in care incape orice suferind. Asa arata o sotie de misionar care este intodeauna plina de dragoste pentru o tara in care nu s-a nascut, cu oameni carora nu le seamana deloc.
Intr-o lume in care bogatii mor de necaz ca nu au mai multi bani, o lume in care banii se risipesc pe lucruri fara valoare, ne intrebam mereu: “Doamne cum ramane cu foamea, cu frigul, goliciunea, boala si lipsa de adapost?” Misionara Ioana si intreaga ei familie au gasit raspunsul. “Doamne suntem gata sa raspundem chemarii Tale si nevoilor celor dintr-o lume plina de suferinta”.
Madagascarul nu este o tara precum America unde saptezeci la suta din pacientii care se duc la doctor s-ar putea vindeca singuri daca ar sti sa renunte la temeri, la ingrijorari si la o alimentatie dezordonata. Madagascarul este o tara unde bolile vin si nu mai pleaca decat odata cu trecerea omului la cele vesnice.
Imaginati-va daca pentru noi cei din lumea buna, doctorii si spitatele sunt o groaza, ce poate insemna pentru cei din lumea a treia care se uita la moarte ca la ceva inevitabil chiar in floarea tineriti. Intodeauna doctorii au fost pentru mine un fel de oameni pe care greu am putut sa-i inteleg dar fara ei parca nu putem supraveitui. Niciodata nu am inteles cum de prescriptiile lor sunt scrise intr-un mod indescifrabil, in schimb nota de plata ti-o scrie atat de citet ca si daca ai fi fara scoala o poti citi.
Sora Ioana slujeste acolo dand tot ce are pentru salvarea copiilor, dar fara nici un salariu. Plata ei este asigurata de Cel in numele caruia face tot ce face ISUS. Asa arata o sotie de misionar, o femeie care a inteles chemarea lui Dumnezeu de a fi slujitoare pentru cei in nevoi.
Sora Ioana,
Misiunea Genesis multumeste lui Dumnezeu pentru ca la vremea potrivita ai stiut sa spui: “Doamne iata-ma trimite-ma!” Dumnezeu te-a ales sa fii un model pentru biserica din vremea noastra. Slujirea ta si a fratelui Marcel si chiar a celor trei copii aduc cinste lui Dumnezeu, si apoi celor ce au crezut in voi trimitandu-va ca si misionari la capatul lumii.
Stimati cititori,
Familia Saitis si absolut toti ceilalti misionari au nevoie de noi, de dragostea noastra rugaciunile noastre si de ajutorul nostru financiar. Traiul lor zilnic costa bani, medicamentele costa bani. Ei toate le primesc ca pe un dar din partea lui Dumnezeu.
Veniti ca impreuna cu ceea ce fac ei si ce facem noi sa largim Imparatia lui Dumnezeu, o Imparatie in care incap copii, tinerii, adolescentii si chiar cei imbatraniti de zile.
Doriti sa cunoasteti mai mult despre ei si ceilalti misionari?
Va rugam contactati-ne telefonic sau prin email
Va multumim
Rev. Ilie U. Tomuta
Ph. (773) 575-8223
Email: ututomuta@aol.com